Mania de a conta

Ca un marțipan în frigider așa îmi duc eu existența Nu am consistența să țin pasul cu frecvența Zilelor dintr-un an bisect ce trec și se întrec În a-ți îmbătrâni părinții și cei dragi, nu e corect N-am cum să mă supun, dar nici cui să-i dau pumni O ard ca un Eminescu pregătit de taifun Lupte-n baruri, sticle-n cap, tărgi la spate, i-am căsă- Pit pe ăștia, împrăștiat pe toți sub masă Cunosc oameni atât de stinși de propriile alegeri Stând în cur și bălăcărind de alții în vii prelegeri Totu-n e-ntr-un "ce te legeni" trist, gri, comunist Ezit să subzist ca un tranzistor cu gate-u-nchis Strâng la ciorap finanțe ca o striperiță cumpătată Să-mi pot permite să-mi cumpăr ce vreau măcar o dată Pe săptămână, asta numesc eu viață-n visuri O hiperbolizare a fericirii într-o pungă de chipsuri Și nu orice pungă e clar, una cu aer comprimat Unde-l plătești și pe ăla, ce mai comerț retardat Vorbele mele au impact pentru mine, asta contează Nu mă mândresc că-s underground și nici nu mă coafează E normal să vrei să te știe lumea, nu fi prost De vreme ce ai dat upload pe YouTube unui post Nu fi ipocrit îți zic, toți vrem faimă un pic Să știm că am contat pentru cineva din plin Îngânfarea-n artă e probabil cea mai toxică Căci orice imbecil se crede Dali deși toți zic că Ce scrie și ce scoate sunt de un cringe teribil El ținând-o că "nu înțelegeți voi", e penibil Un kitsch veritabil în ochii greșiți devine masterpiece Am pretins că unii fac din căcat bici fără compromis Lupte grele se dau în iatacurile lumii Vin în tancurile sulii să ne atace toți nebunii De parcă asta ne-ar mai lipsi astăzi, copiii noștri Deja nu se mai bucură că nu-s pe străzi Concluzionând filosofia câștigăm la masa verde N-a mai rămas nimeni cu argumente de căcărăzi Mental fierb al dente, încă aștept vreo schimbare Fără să fiu parte din ea, ce? Eu sunt doar un oarecare Un număr mic într-un sistem, așa mă alint mereu Pentru orice rău fac sau când mi-o ard derbedeu