Pierdut

Luptă cu sinele, așa face de când îl știu Printr-un prieten comun, într-o toamnă târziu Era plin de viață, râdea, nici urmă pe fața lui Din ce spunea, abera, putea să-i spună orișicui Prin ce trece, dar n-o făcea cu nimeni Fugea și de iubita lui că știa că-i mai bine De familie nu mai zic, maică-sa nu știa nimic Prin ce trece odrasla lui, ea îl știa de harnic Însă el de oboseală mintală nu mai dădea dovadă De un randament decent să pună tot laolaltă Ajungând lejer să își lase școala baltă Cu partenera mereu ceartă, o dată a făcut-o "vacă" De față cu ai ei la o masă într-o vizită A dat cu pumnu-n blide c-a început să se aprindă Din ce motiv? Răspunsul e fiindcă Nimeni n-are încredere în el că o să poată singur Că tot ce simte e grav, nu e loc de figuri Îi tremură supa-n linguri căci e cu traume, desigur Venit dintr-o familie ușor defectuoasă Ai lui nu se înțeleg, deci de unde această Pretenție ca totul să-i meargă brici E un clinci între ce afișează ș-ale lui frici Hotărât într-o zi să ia pastile Medicul i-a zis din start "ești prea mic", deci copile Dacă asculți asta fii conștient că nu ești singur, în fine Mai sunt ca tine mulți, nu e nevoie să-ți faci filme În care cele mai multe sunt extrem de proaste Cineva e acolo să te ajute, mai există șanse Nu dispera, nu te apuca de droguri Chiar dacă pare o rută scurtă, e doar pe alocuri În fapt drumul lor e mult mai greu și sinuos Nu te lăsa mai prejos, găsește-ți țeluri, nu fi prost Nimănui nu-i pasă de ce faci tu de fapt Vor face mișto la început, hotărăște tu ce-i important Iar asta-i doar o imagine dintr-un întreg ansamblu Te las pe tine să descoperi căci e totul mult mai amplu