Cântec de omături

by Adrian Bezna




Ne-am reîntors din iarnă
Ca dintr-un lung război
Lăsând în urmă drumul
Ce șchioapătă în noi
Că nici nu se mai vede
De toți copacii ninși
Unde-s învingătorii
Și unde cei învinși...
Și osteniți spre casă
Ne-ntoarcem vii și morți
Purtând în piept cămașa
Ce-au tras-o mulți la sorți
Că nici nu se mai vede
De pașii tuturor
Unde e drumul nostru
Și unde-i drumul lor...
Și tot mai lungă-i calea
Și gerul cade-n unghi
Ne-a-ncolăcit privirea
Și mergem pe genunchi
Că nici nu se mai vede
De câtă floare-a nins
Ce uși închide vremea
Și câte a deschis...
Ni s-a pierdut și urma
Pe cruci de mărăcini
Ni-e carnea despuiată
Ne-acoperim cu spini
Că nici nu se mai vede
Din semnele perechi
Unde e rană nouă
Și unde-s răni mai vechi...
Și geme ca-ntr-un bocet
Și cântă ca de nunți
Ne-ngroapă tot omătul
Și ne-a trecut de frunți
Că nici nu se mai vede
De-colo sus din cer
Nici sufletul de mâine
Nici sufletul de ieri...
Că nici nu se mai vede
De-colo sus din cer
Nici sufletul de mâine
Nici sufletul de ieri...

Written by: Mala Bărbulescu

Lyrics © DistroKid

Lyrics Licensed & Provided by LyricFind

© Lyrics.com